Despre Bancuri si Umor
4 January 2008In Evul Mediu si perioada Renasterii umorul este treptat indepartat de la curtile monarhilor si de biserica. Functia bufonului de la curtea regelui pierde din importanta, rasul era considerat in manastire ca un lucru obscen, care impiedica tacerea si linistea in meditare a calugarilor, cu toate acestea s-au gasit in biblioteci culegeri de anecdote. Astfel in aceasta perioada umorul devine o cultura a poporului de rand, care este prezentat prin carnavaluri, balciuri. Exista culegeri de glume usturatoare, cu replici scurte din popor la adresa celor excentrici, culese din birturi, sau alte locuri de adunare a multimii. In timpul reformatiei bisericii, umorul a fost din nou folosit ca munitie pentru sprijinirea principiilor ideologice si cautand sa-si faca adversarul de ras, aceasta fiind insa facuta cu oarecare masura, o discutie teologica controversata fiind faptul daca cumva in timpul sau Isus a ras. In timpul iluminismului (sec.XVII-XVIII) umorul a fost tratat la inceput ca un act gresit, nedemn fata de seriozitate si argumentatia logica. Rasul de aceea in adunarea nationala franceza era interzis, fiind apoi treptat tot mai des folosit in discreditarea adversarului politic. In Germania in timpul anului 1819 si a Revolutiei din 1848 a avut loc o adevarata explozie a numarului de caricaturi, satire, foiletoane umoristice, cu toate masurile Cenzurii de la Karlsbad (1819), miscarea democrata critica aristrocratia si absolutismul. Prin parlamentarii care erau alesi ca reprezentanti ai poporului are loc o apropiere intre umorul popular si cel al claselor superioare, acestea influentandu-se reciproc . (sursa: wikipedia)
